Chiar dacă are rate de creştere cu două cifre, economia Chinei are probleme structurale grave: este dirijată de stat, sufocată de birocraţie şi corupţie, neprietenoasă cu investitorii străini şi indiferentă la regulile pieţei
China se află pe locul 135 din 183 de ţări din perspectiva libertăţii economiei, potrivit raportului 2011 Index of Economic Freedom, realizat de Wall Street Journal şi The Heritage Foundation. În acelaşi clasament, România ocupă locul 63.
Economia Chinei a ieşit, în mare, neatinsă de criză globală şi de recesiune. Guvernul a recurs la intervenţii fiscale şi monetare expansioniste pentru a contracara scăderea cererii la nivel internaţional. Exporturile şi investiţiile de stat în infrastructură continuă să fie principalele motoare de creştere economică, notează raportul.
Partidul Comunist, deşi a permis câteva mişcări economice ca reacţie la evoluţia pieţelor, încă menţine principala autoritate în procesul de luare a deciziilor economice. Sectorul financiar controlat de stat acordă, adesea, credite bazate pe criterii politice, subminând eficienţa economică şi productivitatea. Dincolo de încercările sporadice de a înlesni o deschidere simbolică faţă de investiţiile străine sau de a susţine liberalizarea cursului de schimb, ultimii ani au reprezentat o blocare a reformelor economice şi absenţa voinţei politice pentru restructurări fundamentale.
China a liberalizat parţial economia începând din 1970. A aderat la Organizaţia Mondială a Comerţului în 2001, iar sectorul industrial şi manufacturier este acum al doilea în lume, după cel al Statelor Unite. În acelaşi timp, China rămâne un stat cu partid unic în care Partidul Comunist deţine controlul strict asupra politicii, libertăţii de expresie, religiei şi libertăţii de asociere. Guvernul se luptă pentru a face faţă degradării mediului înconjurător, instabilităţii demografic