La doar o săptămână după ce vrăjitoarele, manechinele sau valeţii au devenit, prin voia Guvernului Boc, meserii recunoscute în România şi, ca atare, în viitorul apropiat impozitate, ministrul Muncii a pornit vânătoarea după alte surse de venit pentru bugetul de stat şi a descoperit că ciobanii ar putea vărsa la stat o parte din banii obţinuţi de pe urma crescutului de mioare.
Prin urmare, ministrul Muncii, Nelu Ioan Botiş, a elaborat un ordin de ministru pe care l-a şi publicat ieri în Monitorul Oficial, prin care păstoritul oilor devine meserie recunoscută şi, deci, impozitată. Astfel, potrivit acestui ordin, lista ocupaţiilor din România se completează cu profesii precum cioban montan, oier montan, baci montan sau crescător montan.
Dincolo de discriminarea introdusă în breasla ciobanilor prin „favorizarea” celor care prestează în zona montană şi ignorarea celor din alte zone, ministerul demonstrează că nici cu limba română nu stă prea bine, folosind pentru încadrarea aceleiaşi ocupaţii, cea de păstor de oi, două denumiri diferite: cioban şi oier. În Dicţionarul Universal al Limbii Române, termenul de „oier” este definit ca „proprietar sau crescător de oi; păstor, cioban”, adică aproape aceeaşi definiţie pe care o găsim la termenul „cioban”: „păzitor de oi, păstor”. Pe lângă meseriile de cioban, oier şi baci, se recunosc şi ocupaţii precum antrenor personal profesionist, recuperator de debite, croitor confecţioner costume teatru, antreprenor în economia socială, lucrător social, mecanic maşini agricole, montator instalaţii solare, ofiţer antifraudă financiar-bancară, operator barocameră, salvamar, scafandru salvator, tehnician în reconstrucţie ecologică, tehnician amenajist, tehnician de scufundare sau terminolog.
La doar o săptămână după ce vrăjitoarele, manechinele sau valeţii au devenit, prin voia Guvernului Boc, meserii rec
