La capătul unei îndelungate suferinţe, ieri, la Bucureşti, s-a stins din viaţă antrenorul Theodor Rădulescu, cel care a condus echipa României la meciurile victorioase cu Franţa, Ţara Galilor şi Scoţia. El va fi înmormântat mâine, în jurul orei 11.00, la Cimitirul Herăstrău din Bucureşti.
Oamenii rugby-ului îi spuneau nea Theo. Alţii îl ştiau drept "Răgălie", o poreclă pe care a primit-o pe vremea când şi-a satisfăcut stagiul militar. Fiu de preot, Theodor Rădulescu va rămâne în istoria rugby-ului românesc drept unul dintre antrenorii care a obţinut rezultate deosebite peste tot pe unde a lucrat.
Evidenţiat ca jucător pe postul de pilier, a evoluat la SMTCF, Locomotiva PTT Bucureşti, Constructorul Bucureşti şi Griviţa Roşie, la ultima grupare evoluând până în 1968. Cu formaţia din Parcul Copilului a cucerit patru titluri de campion naţional şi Cupa Campionilor Europeni în 1964. A fost selecţionat de 18 ori în echipa naţională.
Activitatea de antrenor şi-a început-o în 1964, la juniorii Griviţei. Între 1970 şi 1973, a condus echipa Ştiinţa Petroşani, cu care a reuşit o clasare pe locul 2 în prima divizie, după Universitatea Timişoara, dar înaintea marilor echipe din Bucureşti. A revenit în Capitală, lucrând ca antrenor principal la Sportul Studenţesc până în 1979. În acest răstimp, mai mulţi dintre elevii săi au fost propulsaţi în echipa naţională.
Cea mai fructuoasă perioadă ca antrenor al unei echipe de club o petrece la Steaua, cu care cucereşte şase titluri de campion din 1982 şi până în 1990. În acele vremuri, echipa militară a reuşit să câştige titlul fără înfrângere.
La Federaţia Română de Rugby a activat în mai multe rânduri. Antrenor federal de juniori, între 1979 şi 1982, Theodor Rădulescu s-a implicat în pregătirea naţionalei de seniori în mai multe perioade: 1970-1973, 1979-1981, 1985-1987, 1989-1991 şi 1992-
