La începutul lui 2011 o dezvăluire wikileaks lega fotbalul din Bulgaria de crima organizată. Documentele confidenţiale, făcute publice de cotidianul spaniol "El Pais", susţin că mai multe cluburi de fotbal din Bulgaria ar fi controlate în mod direct sau indirect de personaje ale crimei organizate.
Motivaţiile, cele clasice: spălare de bani, o imagine de afacerist onest sau un rapid profit.
În aşteptarea unor dezvăluiri similare, care să vizeze fotbalul din România, despre care Mitică Dragomir bagă mână în foc că este curat, nu putem să nu găsim multe analogii între situaţia bulgarilor şi situaţia noastră. Păi este plin fotbalul românesc de patroni şi finanţatori care din "nimeni" au ajuns peste noapte vedete. Doar pentru că şi-au cumpărat echipe de fotbal. Şi la capitolul "profit rapid" avem câteva nume pe listă, de oameni cu "arici la buzunar" care s-au făcut că investesc în fotbal, dar, de fapt, au făcut afaceri cu profit de mie la sută.
La capitolul spălări de bani încă aşteptăm reacţii din partea oficialităţilor, care de ani de zile susţin că anchetează "banii negri" din fotbal, dar cei care au urmărit fenomenul, adică fotbalul românesc, de la ziarişti la suporteri, ştiu că şi aici este o pâine de mâncat.
Şi dacă nu credeţi, aruncaţi o scurtă privire pe declaraţiile-acuzaţii care curg din ambele părţi în "războiul olteano-oltean" dintre Mititelu şi Piţurcă. Ar fi de râs, dacă nu e de plâns. Patronul Mititelu vorbeşte despre zeci, sute şi chiar milioane de euro care au circulat dinspre Piţurcă spre jucători, angajaţi ai clubului, terţi parteneri, bani care nu prea au trecut prin bănci. Şi nici prea multe acte pentru ei nu sunt, că aşa e la noi în fotbal. Dacă te uiţi pe contractele jucătorilor îţi vine să le plângi de milă. Cum joacă ei, săracii, pe 600 de lei pe lună, dar îşi permit maşini luxoase şi "sparg" mii şi mii de euro în cluburi
