Alegere de stareţă
(Damian Stănoiu, 1932)
La Mânăstirea Tămâioara se produce o mare agitaţie în momentul în care stareţa, Galinia Petrescu, încetează din viaţă, lăsându-le în voia sorţii pe cele peste o sută cincizeci de călugăriţe.
Maicile Zenaida Ionescu şi Tomaida Popescu se consideră îndreptăţite să-i ia locul celei dispărute, cu atât mai mult cu cât fac parte din consiliul de conducere a aşezământului.
Zenaida, cu sprijinul vicarului episcopiei, Serafim, Tomaida, susţinută de arhimandritul Lavrentie, dar, lovitură de teatru, şi Aftusa, o bătrână slabă de minte, protejată de episcopul Ilarion, el însuşi senil, sunt numite simultan stareţe interimare. Drept urmare, se declanşează un adevărat scandal, foarte asemănător cu cele din viaţa politică. Acuzaţii, calomnii, aranjamente secrete, nu lipseşte nimic din arsenalul luptei pentru putere al lumii laice.
Zenaida are sprijinul ziarului local (,,Vocea judeţului”), iar Tomaida pe cel al senatorului Anton Spâneanu care i-a fost amant în tinereţe. În lupta pentru cucerirea postului apar victime colaterale: mor vicarul Serafim şi exarhul Lavrentie, epuizaţi de intervenţiile pe care le fac în favoarea protejatelor lor.
Contaminate de toată această efervescenţă, maicile se împart în mai multe tabere. Unele dintre ele trimit scrisori anonime la autorităţile eclesiastice prin care le calomniază pe maicile Tomaida şi Zenaida, pretendente la stăreţie, inventând pe seama lor fapte reprobabile: că au o viaţă amoroasă secretă, că au făcut avorturi etc.
Până la urmă se îmbolnăveşte şi episcopul, fiind interpelat, în Senat, în legătură cu neorânduielile de la Mânăstirea Tămâioara. Locţiitorul său îl împuterniceşte pe părintele Flavian duhovnicul mânăstirii, să organizeze alegerea noii stareţe, recomandându-le drept candidate pe Aftusa Iordache, Zenai
