Pe cât de serioşi sunt nemţii când muncesc, pe atât de libertini sunt când se distrează. Ca o răbufnire a unui lichid sub presiune printr-o valvă care se deschide foarte rar, distracţia înseamnă că neamţul se dedică la fel de total dansului, flirtului de club şi alcoolului cum o face când se dedică muncii. Omul a muncit, iar munca te face liber. Adică îţi bagă nişte bani în buzunar pe care poţi să-i spargi, să le dai foc să-i toci, etc... în club!
Dacă cineva a avut impresia că îi critic... ei bine, nu! Pentru mine oamenii care se îmbată când e cazul sunt la fel de merituoşi ca sportivul care nu fuge dintr-un cantonament, oricât de dur a fi!
Totuşi... din cauză că sunt petrecăreţi de FF (că de seral suntem toţi), nemţii nu prea ştiu să danseze. Dar fac aceleaşi mişcări greşite cu un aplomb de zile (pardon nopţi) mari... încât te cuceresc.
Nu la fel e cu femeile. Probabil că în Germania s-a inventat dispeceratul pentru că nemţii cu chef de femei vin la DJ ca la un dispecer pentru: muzică, droguri şi femei. Şi nu pot să creadă că eu, care am aşa o privire de ansamblu, nu organizez totul ca un şef de şantier. Cum se poate să nu mă ocup eu de curve sau măcar să-mi dau seama care sunt alea?
Ei bine, îmi dau. Dar asta-i altă poveste. Straniu este că de multe ori, odată identificată uşuatica, ei încep să-i facă... curte. Parcă nu asta era ideea? NU?
Nemţii preferă ritmul. Cei mai bătrâni pe cel de vals. Cei mai tineri muzica techno. Într-o vreme şi eu. Aşa se explică respectul meu pentru ritmurile hardcore şi rave. Totuşi, trebuie să admită chiar ei că invenţia lor le-a ieşit mai bine englezilor...
Chiar şi dansul nemţesc pe techno devine mai bun. Pentru că sunt atenţi şi nu pierd ritmul. Acelaşi lucru se poate spune despre DJ-ii nemţi, care sunt maşini! Din punct de vedere tehnic sunt impecabili şi - contrar aşteptărilor - au şi imaginaţi
