Angoasele, speranţele, deşertul, oaza, detaliul, nebunia, viaţa... Toate acestea le puteţi găsi în „Azilul” lui Adrian Berinde. Autorul albumelor „Absent”, „Negru de fum”, „Vertical”, „Captiv în inutil”, „Albaştri după ploi” ne-a semnat permisul de trecere către o altă lume. Poftiţi, nu vă sfiiţi, la lansarea „Azilului”, în Silver Church, la 27 ianuarie.
Florian Pittiş spunea despre Adrian Berinde la lansarea volumului de versuri „Captiv în inutil”: „Ne dovedeşte că am avut dreptate când am spus că este un artist al Renaşterii. Iată că a pus mâna pe creion pentru a scrie. Nu poate sta locului şi ne arată tuturor că am putea şi noi să nu mai stăm”. Aşadar, ce mai stăm?! Să ne căutăm sufletul, să deschidem uşa „Azilului”, să ne aşezăm într-un pat, să privim pe tavan, apoi spre Înăuntrul nostru, apoi spre cer. Şi să-l ascultăm pe Berinde...
• Jurnalul Naţional: Crezi că „Azilul” are vreun loc în azilul în care trăim noi?
Adrian Berinde: Sigur. Pentru că povestea lui există, trăită şi netrăită, în fiecare dintre noi.
• Povestea care se regăseşte în „Azil” ai trăit-o după ce ai terminat albumul?
Aşa e. Nişte prieteni au venit la mine la spital şi mi-au citit din textele pieselor, amintindu-mi că ceea mi se întâmpla atunci era chiar povestea „Azilului”. Cele două ciori negre din piesa scrisă de mine erau în fiecare zi la geamul meu. Am poze cu ele! În şase luni, cât am stat pe spate, în spital, am avut timp să le studiez comportamentul. Se comportă ca noi: se iubesc, se supără, se împing, se pupă, se curăţă una pe alta... Albumul este un vis premonitoriu. Cred că am simţit ce urma să mi se întâmple, deşi la ora la care am scris textele eram foarte sănătos.
• Ai fost curtat de Moarte?
Da. De două ori. Este foarte ispititoare, pentru că aduce multă linişte. Dar iubesc mai mult viaţa.
• Ce te-
