Doar câteva clădiri vechi din centrul oraşului, unele înghesuite între mastodonţi din sticlă şi beton, mai amintesc de Zalăul interbelic.
În majoritatea localităţilor cu pretenţii de oraş turiştii pot găsi „un centru vechi“, acea zonă în care în urmă cu şapte - opt decenii se întâmplau toate lucrurile importante din viaţa comunităţii şi unde erau amplasate principalelele instituţii. Din păcate, în cazul Zalăului, clădirile vechi au fost înghesuite între coloşi de beton şi sticlă şi greu mai pot fi găsite de turiştii care şi-ar dori să cunoască oraşul de la începutul secolului XX.
24 de monumente şi ansambluri de arhitectură
Conform informaţiilor postate pe site-ul municipalit
ăţii, în Zalău sunt catalogate 24 de monumente şi ansambluri de arhitectură. Dintre acestea, cele mai reprezentative sunt Clădirea Transilvania, construită în 1895, locul în care a funcţionat teatrul orăşenesc, sediul primăriei, construit în 1889, unde de-a lungul anilor a fost găzduit Tribunalul şi Prefectura, Şcoala Generală „Simion Bărnuţiu“, unde la începutul secolului trecut învăţau doar fetele, sau Colegiul Naţional Silvania, fost colegiu reformat, unde a învăţat şi poetul maghiar Ady Endre. În imediata apropiere a liceului şi a Primărei, se află Muzeul Judeţean, care funcţionează astăzi, în care breslele meşteşugarilor şi-au amenajat un casino prin anul 1900. Ca monumente istorice au fost catalogate şi cele trei biserici din centrul oraşului, aflate la o mică distanţă între ele: Biserica romano-catolică (1878), Biserica reformată ( 1904-1907) şi Biserica greco catolică „Adormirea Maicii Domnului“ (1930-1934), preluată în 1948 de ortodocşi. Şi sediul protopiatului ortodox a fost declarat monument istoric, clădirea fiind construită la sfârşitul secolului al XIX-lea.
