Că în România nu există cea mai vagă formă de meritocrație, că nonvalorile sunt promovate pe toate drumurile și pe toate gardurile, iar adevărate valori sunt ignorate sau, dimpotrivă, sunt călcate în picioare, că orice nulitate poate ajunge într-un post de conducere doar în virtutea carnetului de membru al partidului aflat la putere, pe bază de PCR ("pile, cunoştinţe şi relaţii") sau, pur şi simplu, contra unei şpăgi plasate unde trebuie - nu-i nicio surpriză.
Uite cine ne conduce: Un repetent la BAC dă lecţii pe probleme de învăţământ
După 20 de ani de libertate, România n-a depășit etapa dosarelor de cadre, a nepotismului și a corupției prin care se făceau promovările și pe vremea lui Nea Nicu. Mă uit în jur și exemplele curg, aș zice, gârlă! Diverși neica-nimeni, care n-au reușit nimic în viață, ale căror studii sunt îndoielnice sau inexistente, tot felul de agramați, analfabeți sau, ca să fiu mai precis, niște tolomaci și tontălăi devin peste noapte "specialiști", ba chiar șefuleți la stat. Încât oamenii se întreabă, pe bună dreptate, cum naiba e posibil așa ceva când mii de tineri deștepți și educați își caută de lucru!
Ei bine, nu-i greu să găsești explicația. Cauza fenomenului trebuie căutată în obiceiul numirilor politice, al recompenselor pentru clientela de partid, al metodelor fanariote după care se conduce încă această țară. Ne-am răcit gura de pomană vorbindu-le politicienilor despre nevoia de a promova competența și de a încuraja știința de carte. Scriam acum un an: "Cât sunt în opoziţie, toţi ţipă contra politizării instituţiilor statului, dar cum câştigă alegerile, îşi instalează la butoane propria clientelă. Încât azi nu se mai întreabă nimeni cum e posibil ca fitece piţifelnic să fie uns şef doar în virtutea meritelor sale de fost lipitor de afişe".
Ca să aflu azi că, la Câmpia Turzii, un consilier local PDL a fost respins
