Deşi criza economică a lovit dur planurile editoriale, 2010 a fost, pe ansamblu, un an literar onorabil şi, mai ales, foarte viu. Oarecum surprinzător a fost faptul că unele genuri considerate, îndeobşte, mai vulnerabile, cum ar fi poezia, s-au descurcat neaşteptat de bine. Am scris cu destule rezerve despre cartea Alcool, aşteptatul come back al puţin prolificului Ion Mureşan, dar, cu toate acestea, o consider cartea de poezie a anului 2010. Nu e nici o contradicţie aici. Am simţit, e adevărat, nevoia să atrag atenţia asupra unor carenţe ale poeziei autorului clujean (carenţe pe care fanii săi tind de regulă să le treacă sub tăcere), însă pretenţiile de la un poet cu o asemenea cotă la bursa receptării actuale sunt mult mai mari decît cele din cazul unei tinere speranţe. Aşa stînd lucrurile, rezervele mele – confirmate în mare măsură chiar de cronica pe ansamblu elogioasă a lui Alex. Goldiş din Cultura – trebuie judecate în consecinţă; chiar şi „îndoite cu apă“ alcoolurile poetice ale lui Ion Mureşan sînt suficient de tari ca să-i asigure supremaţia în anul editorial trecut cînd, deşi au apărut destule volume poetice bune sau măcar onorabile, nici unul nu a avut anvergura şi charisma identitară a cărţii Alcool, cu toate denivelările ei. Un alt come back notabil: Femeile din secolul trecut de Mircea Dinescu – versuri şarmante, de un madrigalesc rafinat-licenţios... O dezamăgire, venită de astă dată din partea unei poete de prim-plan: Ana Blandiana, în al cărei recent volum, Patria format A4, prospeţimea lirică de altădată s-a resorbit lăsînd locul aridităţii reţetei „cerebrale“. Din rîndul cărţilor bune de poezie apărute în 2010 ar mai merita amintite sumbrul Pe prag (Vale-Deal) de Liviu Ioan Stoiciu, fals-minimalistul Nimic de Mircea Cărtărescu (restituire a volumului „de sertar“ din anii renunţării la poezie), implozivul Ritmuri de îmblînzit aricioaica de D