„Regimul preşedintelui Ben Ali, zguduit de revoltă populară” (Le Monde). „Tunisia, Algeria, Iordania, societăţi în revoltă” (La Croix). „Companiile franceze sunt foarte interesate de evoluţiile politice din Tunisia” (Les Echos). „Este mai simplu să lucrezi cu Sarkozy decât cu Mitterand sau Giscard d’Estaing” (The Times). „Le Pen, o istorie franceză sumbră” (Libération).
Presa franceză şi europeană se nelinişteşte de creșterea preţului barilului de petrol.
„Barilul de petrol tinde spre suta de dolari”, scrie cu litere mari pe prima pagină Le Figaro. „Ieşirea din criză a economiei mondiale trasă de Asia dar şi de Statele Unite stimulează cererea de petrol, al cărui curs se apropie de recordul din 2008”, este de părere cotidianul conservator. „Dacă cererea a înregistrat creşteri substanţiale, oferta dezamăgeşte. Organizaţia ţărilor exportatoare de petrol (OPEC) are capacitatea de a mari producţia dar nu va da drumul la vane până când nivelul barilului nu va depăşi sută de dolari. Acest lucru, consideră Le Figaro, va ridica factura petrolieră a statelor importatoare şi riscă să mărească şi mai mult deficitul bugetar al ţărilor europene, ceea ce va duce la alimentarea inflaţiei. O speranţă vine dinspre Irak, ţară care a reintrat în rândul producătorilor de prim plan şi care îşi va mări anul acesta producţia”.
Ziarele franceze şi europene continuă să scrie despre situaţia din Tunisia, unde preşedintele, Ben Ali, a anunţat că se va retrage de la Putere, însă nu foarte curând, ci în 2014. Cu alte cuvinte, preşedintele Ben Ali vrea să îşi ducă până la capăt mandatul deşi se află la Putere din 1987, adică de 23 de ani.
„Regimul preşedintelui Ben Ali, zguduit de revoltă populară”, afirmă Le Monde. „În ciuda concesiilor făcute de preşedinte, tunisienii continuă să înfrunte forţele de securitate”, notează marele cotidian francez.
„Tunisi
