În loc de bilanţ al anului 2010, aş putea reproduce aici – integral, mai puţin topul celor mai interesante cinci spectacole – textul de bilanţ al lui 2009. Dar ar fi nedrept – pentru 2009, care, în esenţă, a reprezentat 12 luni sensibil mai interesante decît cele care tocmai au trecut.

Paradoxul face ca cel mai bun spectacol din 2010, în viziunea sus-semnatei, să fie unul produs în 2009 (cu premiera în octombrie): 20/20 de Gianina Cărbunariu, creat la Yorick Studio din Tîrgu Mureş, o incursiune în arheologia conflictului interetnic româno-maghiar din Tîrgu Mureş, din martie 1990, care a „decolat“ naţional şi internaţional în anul calendaristic încheiat acum. În general, 2010 a fost lipsit de mari evenimente teatrale, dar cu cîteva producţii care ar trebui, în condiţii normale, să îndemne la meditaţie (pentru că, în general, în cea mai mare parte a timpului, în conceptul de teatru e vorba despre… spectacole sau rudele lor performative).

Una dintre aceste producţii este Opinia publică de Aurel Baranga, reluată critic de regizorul Theodor Cristian Popescu la teatrul din Sibiu. Această Opinie… ar trebui să relanseze discuţia, pe de o parte, despre statutul actual al dramaturgiei antedecembriste, considerată datată (Spitalul special a lui Iosif Naghiu, montată de Ştefan Iordănescu la Naţionalul din Bucureşti, lasă să se creadă că multe dintre piesele scrise la răscrucea lui 1989 sînt ele însele datate), iar pe de altă parte, despre reevaluarea prin teatru a condiţiei umane în perioada comunismului. O noapte furtunoasă în regia lui Alexandru Dabija (la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandru“ din Iaşi), care a iscat acuze de vulgaritate, chiar obscenitate, în capitala Moldovei, e cea mai importantă actualizare-prin-neintervenţie-în-subtext a operei lui Caragiale, în ultimii ani. Pe lîngă faptul că e, aproape fără excepţie, minunat de precis jucată, Noaptea