Tot de la Iaşi a pornit în 1875 spre Cernăuţi, chiar când se împlinea centenarul răpirii Bucovinei. Pe aici a trecut şi când a revenit de mai multe ori în 1878, 1879 sau pentru doi ani în 1883. Dar să vedem cum era calea lui Eminescu. De la Gară, drumul ducea şerpuit către Râpa Galbenă şi Strada Lăpuşneanu, unde a locuit temporar şi unde se plimba în dese rânduri. Mai sus, înspre Copou, e Casa Pogor, clădirea Junimii. Nu departe e Sărăria ce se învecinează cu Ţicăul Bojdeucii lui Creangă. Aici i-a mărturisit Eminescu pentru întâia oară lui Creangă că e îndrăgostit de Veronica. Creangă şi Tinca Vartic ar fi putut să le înlesnească chiar întâlniri amoroase, lucru pe care şi-l imaginează cunoscutul om de litere Constantin Parascan, cel care ani la rândul a avut în grijă Bojdeuca. Lui Eminescu îi plăcea să-l audă pe Creangă povestind la un pahar cu vin roşu fiert, apoi fugeau pe dealuri, co­lindând străzile şi cartierele din împrejurimi, până ajungeau la crâşma lui Ţâru sau la "Bolta Rece". Îi plăcea lui Eminescu să mănânce sarmale umplute cu slănină şi mămăligă tăiată în dărăbi pe măsuţa cu trei picioare a lui Creangă. Mai făcea povestitorul şi câte un scrob cu jumări sau o brânză untoasă, la care adăuga o leasă de ceapă verde din grădină. În cerdacul unde cei doi scriitori admirau dealul Şorogariului citind în lună şi în stele se află şi astăzi un scrin despre care se spune că i-ar fi aparţinut lui Eminescu, dar nimeni nu poate certifica acest lucru. Se spune că acolo, la Bojdeucă, marele poet ar fi compus poezia "Doina". Însă cu certitudine aici a rostit-o prima dată înainte de a o prezenta în şedinţă la Junimea. Plecarea lui Eminescu la Bucureşti, la 2 noiembrie 1877, a fost greu îndurată de Crean­gă, după cum povestitorul o arată în scrisoarile pe care i le-a trimis. Dar poetul s-a mai întors la Iaşi, după perioada bucureşteană, la 4 iunie 1883, atu