A început cariera de luptător cu focul în anul 1977 când după terminarea liceului a fost repartizat la Detaşamentul Pompieri Brăila, pentru efectuarea stagiului militar. După ce a fost încorporat, a luat contact cu meseria încă din primele zile. Lupta cu focul, singura misiune de luptă reală pe timp de pace, cum era catalogată pe atunci, i-a schimbat opiniile şi i-a îndrumat paşii pe care avea să îi facă în viaţă.

Profil:

Născut: 29 aprilie 1956, Brăila

Studii: Facultatea de Drept

Ocupaţie : ofiţer de carieră, arma pompieri

Familie : căsătorit, doi copii

„Am descoperit frumuseţea acestei meserii în care pace nu există niciodată, dacă este să vorbim în termeni cazoni. Un an mai târziu, stagiul militar obligatoriu era de un an şi patru luni, am ieşit la raport şi am cerut să mi să permită să dau examen la Şcoala de Ofiţeri - Arma Pompieri, lucru care mi s-a permis. Am luat examenul cu brio şi am revenit în unitate abia peste patru ani. În primii trei ani, am fost elev al şcolii, iar în primul an după terminare, am fost repartizat la Galaţi. După aceea, am revenit în oraşul meu natal", ne-a declarat colonelul.

Rizeria în două acte

În toate lucrările de specialitate, incendiul de la Rizerie, din 21 mai 1989, este comentat ca fiind unul deosebit de grav.

„Ardeau până şi pereţii. 12 maşini, o autoscară şi nava pompier, care alimenta maşinile cu apă direct din Dunăre, au fost aduse atunci la locul sinistrului. Temperatura degajată a fost atât de mare că a topit cornierul ferestrelor. Patru ore s-a luptat încontinu cu focul. Dar cetăţenii îşi aduc aminte mai puţin de un alt incendiu, tot la Rizerie dar în anul 1984. A luat foc atunci halda de coji de orez. A fost o lupă deosebit de grea. Sub haldă, din cauza presiunii, se formase un strat gros de silicat. Focul se întindea între acest strat şi pleava de deasupra. Când credeam