În anul 1959, cînd se împlinesc cincisprezece ani de la marea sărbătoare a regimului, 23 August 1944, Gazeta literară are 8 pagini şi costă 50 de bani. E în continuare condusă de academicianul Zaharia Stancu şi continuă să fie cea mai importantă publicaţie culturală a Republicii Populare Române. (...)
În pagina 3 este inaugurată deja rubrica ce va popula timp de o jumătate de an paginile Gazetei literare, o rubrică cu titlu mare, cu litere îngroşate, „SCRIU PENTRU 23 AUGUST”. Se aliniază toţi scriitorii oficiali, aleşi cu grijă, pentru că se pare că nu orice poet debutant putea răspunde la o asemenea anchetă onorantă: Petru Dumitriu (...), Nina Cassian (...), Maria Banuş (...) şi, pentru ca scriitorii, cu tot avîntul şi dorinţa lor fierbinte de a cinsti aniversarea, să nu greşească în munca lor de creaţie, nu lipseşte vocea criticului îndrumător (Mihail Petroveanu, de data aceasta), care explică, în pagina 4, cum trebuie să fie aceste opere închinate întoarcerii armelor:
„Principiul însuşi al inspiraţiei, care este spiritul de partid, convingerea, devenită reflex, în necesitatea sprijinirii luptei maselor prin opere legate cît mai strîns de etapele succesive şi obiectivele concrete ale acesteia, patriotismul fără de care literatura în limba şi în atmosfera specifică culturii romîne ar fi un nonsens, impun scriitorilor noştri obligaţii de onoare. Anul 1959 trebuie să însemneze anul actualităţii socialiste în cărţile noastre. Va fi cel mai scump dar oferit patriei de scriitorii cu care se împodobeşte şi pe care îi împodobeşte.” (...)p
Pentru că ceea ce pare limpede, e de fapt complicat. Pentru a ajunge la realitatea de teren, textul lui Mihail Petroveanu nu trebuie citit doar printre rînduri, ci şi pe dos. Sintagme ca „spiritul de partid”, „sprijinirea maselor”, „patriotismul” şi mai ales „actualitatea” au în anul 1959 o semantică cu