Cei mai mulţi dascăli se sfiesc până să şi predea "aparatul reproducător", iar părinţii amână cât pot discuţia despre viaţa sexuală.
În reclame, la televizor, oriunde arunci privirea, decolteele sunt din ce în ce mai adânci, iar fetele par să se îmbrace, indiferent de anotimp, doar în pantaloni foarte scurţi sau chiar în slip.
Tabloidele nu se vând cu aceeaşi interdicţie precum cea impusă ţigărilor şi alcoolului - adică, nu există limita de "peste 18 ani" -, iar când din toate părţile parcă se strigă "sex", rămâne întrebarea: cine-i mai învaţă pe elevi noţiunile elementare de educaţie sexuală şi câtă vreme îi mai lăsăm să-şi facă "documentarea" pe in ternet, din reviste sau de la televizor.
Părinţii amână cât de mult posibil să le vorbească copiilor despre acest subiect tabu în România, iar marea majoritate a pro fesorilor se simt ruşinaţi până şi atunci când trebuie să predea "aparatul reproducător" din cărţile de biologie.
Discuţiile despre sex, în şoaptă
Opţionalul "Educaţie pentru sănătate", care se predă de la clasa I până la a VIII-a, conţine capitole despre "Sănătatea reproducerii şi a familiei", dar a fost adoptat de prea puţine şcoli.
Aşa că discuţia despre sex cade de multe ori în sarcina diriginţilor, aceeaşi profesori de motivaţi, cu salarii mici şi multe îndatoriri. Şi, la rândul lor, părinţii amână cât pot discuţia, speriaţi probabil de faptul că a tunci când îşi vor aborda copiii li se va răspunde la fel ca în celebrul banc: "Da, ce vrei să ştii despre sex?".
În timp ce în alte ţări cunoaşterea corpului uman începe la grădiniţă, discuţiile despre sex rămân în şcoala românească la coada programei sau la nivel de şu şoteli între colegi. Astfel că veştile despre fete rămase însărcinate şi la 11 ani rămân o normalitate a ştirilor de la ora 17.00.
"Să se introducă în
