Laurenţiu Bran, un preot-greco catolic în satul Aluniş la sfârşitul secolului al XIX-lea, este primul traducător român al poeziilor lui Mihai Eminescu în limba maghiară. Bran a tradus primele creaţii eminesciene încă din 1889, când poetul era încă în viaţă. O copie după exemplarul original se află la biblioteca din Jibou.

Laurenţiu Bran, preot-greco catolic în satul Someş-Săplac (Alunişul de azi), a fost primul traducător român al poeziilor lui Mihai Eminescu în limba maghiară. „În ianuarie 1889, pe când era seminarist la Gherla, deci încă în timpul vieţii lui Eminescu, Laurenţiu Bran a publicat în revista Szilágy-Somlyó, publicaţie maghiară ce apărea în Şimleu Silvaniei, trei dintre poeziile lui Eminescu, traduse în limba maghiară - „De câte ori iubito” („Mikor eszembe jutsz”); „Din valurile vremii” („Idő hullámiból”) şi „Sonet (S-a stins viaţa...)” („Szonett”). Cel mai probabil, Bran a tradus poeziile din volumul Poessii, apărut în 1881“, explică Györfi-Deák György, bibliotecar în Jibou.

Carte document, la Jibou

După două decenii, în 1910, preotul din Aluniş mai publică alte 22 de poezii ale lui Eminescu în antologia “Román költőkből” („Din poeţii români”). De altfel, potrivit lui Györfi-Deák, Laurenţiu Bran a tradus în limba maghiară şi poeziile lui George Coşbuc. Cartea a apărut în numai 200 de exemplare, la acea vreme şi este foarte greu de găsit, dar cei care sunt interesaţi să o consulte pot trece pe la Biblioteca din Jibou, unde există o copie. „Am primit cartea în aprilie 2005, de la o tânără, care era studentă la Baia Mare. Nici cei din Baia Mare n-au originalul, dar au făcut şi ei o xerocopie a cărţii, pe care am scanat-o şi noi“, mai spune Györfi-Deák. Exemplarul original se găseşte la o familie din Satu Mare.

La concurenţă cu cumnata lui Maiorescu

Bibliotecarul din Jibou susţine că Laurenţiu Bran a fost considerat, la u