România s-a transformat într-o uriaşă superofertă. Este o ţară la promoţie! Peste tot unde te mişti te lovesc „superpreţuri", „megadiscounturi", „oferte irezistibile" şi „preţuri incredibile".
Cu două zile înainte de Revelion, în gara din Galaţi, aşteptând să tragă rapidul de Bucureşti pe linie, am intrat în restaurant, ca să mă încălzesc cu o cafea. O cârciumă obişnuită într-o gară capăt de linie: fum de ţigară de la trei muşterii care molfăiau ceva la o masă, o putoare grea de ulei încins şi muzică la difuzor de la un FM local. Atmosferă suportabilă. Până să comand cafeaua ospătăriţei, am citit în vitrina tejghelei un anunţ scris cu carioca pe o coală de hârtie: „SUPER OFERTĂ! Între 12.12. şi 31.12. 2010, 100 gr de Stalinskaya la 3,50 lei". Beat să fi fost să nu profit de această votcă la superofertă! Am cerut o Stalinskaya la trei lei jumate şi, dintr-o dată, gara din Galaţi mi s-a părut mai frumoasă decât „Gară pentru doi", film cu Lyudmila Gurchenko şi Oleg Basilashvili. Ce putere de seducţie au promoţiile!
În aceste vremuri de criză, când românii îşi scot mai greu banii din buzunare, când producătorii se zbat să-şi păstreze cotele de piaţă şi să-şi menţină vânzările la un nivel acceptabil, care să le asigure şi o marjă de profit pe placul acţionarilor, promoţiile zburdă ca... miei pe câmpii. România s-a transformat într-o uriaşă superofertă. Este o ţară la promoţie! Peste tot unde te mişti te lovesc „superpreţuri", „megadiscounturi", „oferte irezistibile" şi „preţuri incredibile". Ne aflăm în plin război al preţurilor. „Frontul" pornește de la rafturile hipermarketurilor, trece prin pieţele tradiţionale, târguri, magazine, farmacii, bănci şi ajunge până la tejghelele cârciumilor. Măcar dacă am asista, într-adevăr, la scăderea reală a -preţurilor!
Pe „frontul" războiului de la rafturi, comunicarea promoţiilor se face pe un ton isteric, parcă vi
