- Cultural - nr. 702 / 14 Ianuarie, 2011 Ca si in Dumnezeu si Om, si aici, in ultimele versuri, poetul evidentiaza slabirea sentimentului religios, uscaciunea inimii, concretizate prin nemaitrairea si nemaiintelegerea la inalta tensiune de odinioara a sentimentului religios in fata chipului dumnezeiesc din icoana, care nu mai este un mobil de adorare, o necesitate sufleteasca, ci un simplu obiect de arta, ce incanta ochiul, dar nu mai misca inima. Si tot pe firul vietii pamantesti a Mantuitorului, ca un pandant la nasterea Sa, este poezia Invierea, in care este redata emotia de altadata, cand poetul era copil si participa cu "dulcea lui mama" si cu ceilalti ai casei la biserica din Ipotesti, la slujba de la miezul noptii de Pasti. Avand ca tema minunea invierii domnului, adica triumful vietii asupra mortii dupa patimile si moartea Sa, triumf marcat prin scularea Fiului lui Dumnezeu din mormantul in care fusese pus fara suflare, dupa rastignire pe crucea Golgotei _ in aceasta poezie este surprinsa intreaga atmosfera de mister si de evlavie ortodoxa a slujbei invierii de la cumpana noptii. Credinciosii intr-un glas "ingana cuvintele de miere/ Inchise in tartajul stravechii Evanghelii»; preotul, un "mosneag cu barba de zapada", tinand in mana un "muc" de lumanare aprinsa, citeste norodului despre dramatica lupta dintre moarte si viata, in care se chinuie Iisus: "…Din cartile cu file unse norodul invata/ Ca moartea e in lupta cu vesnica viata,/ Ca de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-si pradat". Invierea Domnului Iisus Hristos, ca evenimentul religios-bisericesc care a statornicit cea mai mare sarbatoare crestina, a facut si obiectul unor foiletoane din ziarul Timpul, al carui redactor era Poetul. Intr-unul din acestea, vorbind de suferintele si invierea Fiului lui Dumnezeu, cu episoadele premergatoare, printre care recunostea nevinovatia lui Hristos confirmata prin