* Pe langa marii jeluitori de profesie, care asteapta cu mana intinsa ca statul sa le rezolve problemele, multi romani si-au luat soarta in mana si au luat-o din loc. Unde au ajuns, cititi in paginile urmatoare *
Uscatorul minune. O afacere la cheie
D-l Savu Constantin este inventator. Are parul alb, se misca incet si vorbeste politicos, cu un abia perceptibil accent moldovenesc. Are cumva o infatisare de conchistador, cu mustata si barbison. Ma invita in biroul sau si, in timp ce vorbim, ii vin tot felul de idei pe care si le noteaza necontenit, pe colile imprastiate pe masa. Face desene, schite, calcule. Jerbe de idei par sa tasneasca continuu din mintea sa, aflata mereu la turatie maxima. Chiar si aparatul pe care l-a inventat este o astfel de combinatie inspirata, care se bazeaza, de fapt, pe alte 11 inventii, toate brevetate. Imi dau seama ca face parte din acea specie a inventatorilor moldoveni, a caror resursa de imaginatie este inepuizabila, prolifica, speculativa. O minte mereu in cautare, mereu dispusa la schimbare brusca de directie, intocmai unui rau ce isi gaseste instantaneu cel mai bun curs, in drumul sau catre marele fluviu.
Domnul Savu face parte din vechea generatie de proiectanti romani, care inainte de '89 erau obligati sa gaseasca dintr-o privire planul pentru orice actiune, sa gaseasca cele mai bune solutii, cu un minimum de mijloace. Acea generatie despre care se vorbeste si acum, cand este invocata inventivitatea poporului roman, pentru ca reusea sa fie la inaltimea occidentului, cu resurse tehnice infinit mai mici.
Inventia pe care d-l Savu o propune taranilor romani si micilor intreprinzatori este un "uscator-minune". "Solutia viitorului", cum o numeste domnia sa.
"Mi-am propus sa obtin o instalatie care sa fie de ajutor pentru orice sat, pentru orice taran, pentru orice om care are o bucata de pamant si
