* Intr-o poveste de dragoste, nimic nu doare mai tare decat tradarea. Cu toate astea, infidelii ii depasesc cu mult pe fideli, fara mustrari de constiinta. Cei mai multi dintre ei afirma ca nu inseala deliberat, ci se lasa purtati de hazard. Si de dorinta de a trai inca o data, fie si numai pentru o clipa, ceea ce le lipseste: emotia, fascinatia inceputului, pasiunea. Va oferim povestea unei tradari, impreuna cu diagnosticul ei *
E o seara de marti, in noiembrie, cand Maria isi face bagajul. In varsta de 41 de ani, ea e mana dreapta a unui doctor de la un spital din Suceava, mama unei fetite de cinci ani si a unui baiat de sapte, casatorita de opt ani cu Florin, cu care formeaza un cuplu de aproape doua decenii. Maine dimineata trebuie sa plece la un seminar de perfectionare pentru medicii anestezisti, unde va ramane cinci zile. Fetita e putin racita, baiatul s-a bosumflat, fiindca mama va absenta de la serbarea scolara, la care si el are de recitat o poezie. Cat timp stapana casei va lipsi, barbatul ei va lasa rufele murdare sa zaca peste tot si nu se va ingriji sa umple frigiderul. In decursul anilor, ea s-a deprins cu situatia si s-a resemnat. Nu te poti certa la nesfarsit pe aceleasi teme, daca vrei sa menajezi, cat de cat, armonia conjugala. Totusi, se indispune inca de pe acum, imaginandu-si intoarcerea ei intr-o rutina cotidiana care o apasa din ce in ce mai tare. Nu pentru ca ar consta din prea multa munca, nu, ci pentru ca nu-i mai ofera nici un fel de surprize. Se simte obosita si secatuita, asa cum te secatuiesc doar insatisfactia si plictiseala.
Insa cinci zile mai tarziu, cand isi despacheteaza iarasi lucrurile, ii sunt indiferente si teancurile de rufe murdare, si galceava copiilor, si buchetul de flori cu care Florin o intampina festiv la gara. E din nou acasa, in vreme ce gandurile ei zabovesc altundeva. E mult mai obosita ca inainte
