Epoca pălărierilor, blănarilor sau a cearsonicarilor a apus demult, iar ultimii meşteşugari adevăraţi sunt din ce în ce mai greu de găsit. Dacă pe vremuri, micile lor ateliere împânzeau străzile Bucureştiului, acum ele au devenit o specie pe cale de extincţie.

În prezent, femeile preferă să îşi cumpere pălării şi accesorii de la târgurile de hand-made, organizate din ce în ce mai des în capitală. Reporterii românialiberă.ro au vorbit cu ultimul pălărier din Bucureşti, dar şi cu unul dintre tinerii designeri pentru a afla istoria şi evoluţia meseriei de pălărier.

Ultimul pălărier

Cum intri pe strada Sepcari, pe partea stângă dai peste un magazin care pare oricând gata să se dărâme, dar pe care tronează cu mândrie o siglă mare:„PALARII-SEPCI, pentru bărbaţi, femei şi copii". Micul atelier întunecos şi rece este locul în care îşi practică meseria de mai bine de 40 de ani, ultimul pălărier din Bucureşti- Nicolae Zdîrcă.

Uşa magazinului se deschide cu un timid sunet de clopoţel şi cu multă emoţie venind de afară. Dar înauntru totul este altfel, o atmosferă desprinsă din altă lume în care nea Zdircă, de după tejghea îşi aşteptă clienţii cu mândrie şi răbdare, aruncând din când în când câte o privire la raftul plin de pălării din spatele lui.

Imbrăcat ca un meşteşugar veritabil cu salopetă şi bască albastră, propietarul atelierului se uita curios la noul client apărut în magazin, îşi pune autoritar mâinile în şold şi salută cu violenţă. Încă de la intrare fiecare persoană este anunţată că noul univers descoperit este proprietatea lui, a pălărierului. Chiar si rafturile din incapere, pline de pălării de diferite mărimi şi culori, aşezate ordonat care asteaptă cuminti să fie purtate par să îţi spună acelaşi lucru: păşeşte cu grija,tocmai ai intrat într-un univers sacru!

Nea Zdîrcă a început să înveţe această meserie de mai mult de 14 ani şi