* Decorata de presedintele Traian Basescu cu "Ordinul Steaua Romaniei in grad de Comandor", marea soprana Angela Gheorghiu a fost sarbatorita, cu stralucire si emotie, pe scena Teatrului National din Bucuresti. Personalitate de exceptie a muzicii lirice internationale si ambasadoare de elita a Romaniei, am rugat-o pe marea artista sa ne acorde un interviu *
Un cantecel de leagan
- Sunteti una dintre cele mai mari cantarete lirice ale lumii. Vocea dvs. umple la refuz salile de concert, starnind aplauze si ovatii. In cariera dvs. de exceptie a existat un moment de iluminare, cand v-ati dat seama de stralucirea si forta glasului cu care v-a inzestrat Dumnezeu?
- Intrebarea este extrem de frumoasa si imi aduce aminte de copilarie si de tot drumul meu, parcurs in scolile bucurestene de muzica. Aveam 6 ani. Eram la gradinita, cand am cantat pentru prima oara un cantecel de leagan de Brahms, unul din cei mai importanti compozitori romantici din muzica clasica universala. Am cantat apoi tot felul de cantecele si arii, dar toate, cu o voce iesita din comun pentru varsta mea, cu o impostatie naturala. Reactia in lacrimi pe care o aveau parintii, bunicii, familia, vecinii, profesorii si colegii m-a asigurat ca am un dar special.
- Care ar fi cea mai frumoasa amintire a dvs. din adolescenta petrecuta in Romania? Care au fost cei mai dragi prieteni? Dar cei mai dragi dascali, carora simtiti ca le sunteti datoare pentru stralucirea carierei dvs.?
- De la 14 ani, am facut Liceul de arta "George Enescu" din Bucuresti. Locuiam la caminul din Principatele Unite si ma duceam la cursuri pe strada Lemnea. In apropierea caminului era Dealul Mitropoliei, care era pentru mine locul pelerinajului si plimbarilor zilnice, unde visam si ii multumeam lui Dumnezeu pentru ceea ce simteam ca imi este harazit sa fac. Prietenii mei de atunci si
