Gazeta a vorbit cu trei tineri de peste hotare care studiază la Universitatea de Educaţie Fizică şi Sport: ce-i mai îndeamnă pe străini să înveţe în România

Un tunisian, un macedonean şi o moldoveancă de peste Prut au acceptat să-şi spună povestea lor din mediul studenţesc al Bucureştiului. Îi apreciază pe profesori şi sînt încîntaţi de distracţiile din România

De ce ar fi tentant pentru un student străin să mai urmeze o facultate de sport în România anului de graţie 2011? Înainte de '89, IEFS-ul era înţesat în special cu eleni: existau cu sutele într-un an.

"Dacă sportul de acolo a crescut mult în ultimele trei decenii, se datorează şi celor care au învăţat la Bucureşti şi apoi au transpus la ei în ţară ceea ce au deprins aici", spune actualul rector, Viorel Cojocaru (foto). Astăzi, numai în jur 40 studenţi de peste hotare mai urmează cursuri la UNEFS, asta şi fiindcă au apărut numeroase facultăţi de specialitate în toată ţara, inclusiv în mediul privat.

"Fără rasism şi multe moschei"

Tunisianul Rabia Manai, 22 de ani, rugbyst, e anul 3 şi a ales să vină la Bucureşti deoarece ştia că sportul de aici e dezvoltat, e o ţară francofonă şi a intuit că-i va fi mai simplu să înveţe limba. O vorbeşte deja foarte bine, astfel încît poate ţine liniştit chiar lecţii deschise despre rugby la o şcoală din zona Răzoare. "Sîntem sprijiniţi mult de profesori, stau de vorbă cu noi, se interesează mereu dacă am înţeles, ca să nu întîmpinăm greutăţi. Sînt sigur că aceste cursuri din România mă vor ajuta în cariera viitoare", spune Manai.

Se simte confortabil şi pentru că, spre deosebire de alte colţuri din Europa, aici nu s-a confruntat cu acte de rasism. În plus, "am fost impresionat cînd am văzut că există atîtea moschei, unde pot merge pentru a mă ruga".

"Româncele au poale lungi şi minte sc