Motivele luptei între nord şi sud, între nomazi şi statornici, între religii, între viaţă şi moarte. Sunt toate prezente în Sudan, un stat tânăr, născut oficial în 1956.
O ţară, sau două jumătăţi inegale care, în ciuda unui onorabil loc 71 în lume după produsul intern brut (cca. 92 miliarde de dolari), se confruntă în realitate cu un nivel de sărăcie la care puţine alte state ale mileniului trei mai coboară.
Peste 2,5 milioane de kilometri pătraţi constituie încă cea mai mare ţară, ca suprafaţă geografică, a continentului negru. Peste puţin timp ea va fi ruptă în două ca rezultat al referendumului din această săptămână. Despărţirea politică este simbolul care consfinţeşte prăpastia ideologică, tradusă printr-un cinism statistic în peste 2.000.000 de morţi.
Referendumul de secesiune
Începând de duminică şi până astăzi (9-15 ianuarie), sudanezii autonomi din sud au votat pentru separarea definitivă a regiunii de restul teritoriului sudanez. Referendumul necesită voturi aprobatoare din partea a cel puţin 60 la sută din electorat.
După 3 zile de referendum, adjunctul secretarului general al Mişcării Populare pentru Eliberarea Sudanului (SPLM - cea care controlează regiunea de sud a ţării), Anne Itto, a anunţat că pragul a fost depăşit, îndeplinind condiţiile de validare.
Sudul are o populaţie între 11 şi 13 milioane de locuitori, potrivit estimărilor SPLM. Datele Fondului ONU pentru Populaţie situau numărul populaţiei, în 2006, la 7,5-9,7 milioane de locuitori. Numărul real se poate apropia de cel vehiculat de SPLM, având în vedere sporul natural pozitiv de 25. Sărăcia celor din sud este însă mult mai gravă. Potrivit unor estimări din 2006 ale Fondului ONU pentru Populaţie, 90 la sută dintre locuitorii din sud trăiesc cu mai puţin de 1 dolar american pe zi.
Votul, destinat exclusiv cetăţenilor provenind din zona sudică, nu a trecut
