Producţia globală de petrol a atins punctual maxim în anul 2005, când toţi marii producători ai planetei au adus la suprafaţă o medie de 73, 718 de milioane de barili pe zi, conform EIA. De atunci, producţia a scăzut câte puţin: 73, 430 în 2006, 72, 988 în 2007, 72, 308 în 2009 şi 73, 436 în 2010.

Infrastructura de care dispune omenirea acum nu poate creşte cu mult peste aceste valori producţia de ţiţei, spre deosebire de cerere, care continuă să escaladeze împinsă de statele cu economie emergentă şi populaţie în creştere. Dar, să le luăm pe rând.

Producţie de ţiţei a Mexicului este cel mai bun exemplu privitor la scăderea extracţiei de petrol non OPEC. De la apogeul producţiei din anii 2004 - 2005, Mexicul a pierdut peste 800 de mii de barili pe zi, dramatic pentru o ţară care extrăgea în anii de glorie 3,4 milioane de barili pe zi, anunţă The Oil Drum. Declinul producţiei mexicane de ţiţei e departe de a fi unicat. În Marea Nordului producţia a scăzut cu 20% în ultimile 24 de luni. În anul 2008, în largul ţărmurilor dintre Marea Britanie şi Germania producţia era de 4 milioane de barili pe zi, dar în 2010 a scăzut la 3,4 milioane. Şi continuă să scadă.

Asta înseamnă că toate companiile naţionale de petrol şi companiile petroliere cotate la bursă vând petrol pe o piaţă deschisă la creştere.

„Ceea ce este un rezultat cu adevărat uimitor, pentru că o nouă eră de stabilire a preţului pentru petrol a început în 2004, când barilul a atins 40 de dolari,"spune The Oil Drum.

Canada este o ţară unde extracţia de petrol a explodat în ultimul deceniu, însă din anul 2006 a rămas aproximativ constantă, la 2,6 milioane de barili pe zi. Problema canadienilor este că rezervele convenţionale de petrol au scăzut mult, ceea ce înseamnă că de acum trebuie să se bazeze pe aşa numitele nisipuri petrolifere, care implică costuri considerabile de produ