"Ma confrunt cu o mare problema. Mi-e frica, mai ales de intuneric"

Buna dimineata, doamna Sanziana Pop, si tuturor sufletelor ce le aveti alaturi in colaborare, pentru a ne oferi noua, oamenilor de pretutindeni, aceasta revista minunata, care este ca o raza de soare si o mangaiere pentru multe suflete din intreaga lume. Mii de multumiri si felicitari! Este trecut de ora 6 dimineata si m-am decis cu greu sa va scriu, deoarece sunt o fire timida si nu prea ma deschid in fata celor pe care nu ii cunosc. M-au facut sa iau aceasta decizie toate rezolvarile de care au avut parte cei care au aflat o raza de speranta in revista dvs., si m-am decis sa astern, si eu, asa cum am sa pot, mai sincer si mai scurt, ca sa nu va plictisesc, problema cu care ma confrunt. M-as bucura din suflet daca v-ati gasi timp pentru a imi da un raspuns pe adresa de e-mail pe care v-am lasat-o sau in scris, in numerele viitoare ale revistei, deoarece o citesc on line, fiind plecata din tara. Am 30 de ani si ma confrunt cu o mare problema a carei natura nu o cunosc. As spune ca e si sufleteasca, si psihologica, in acelasi timp. Nu mai am liniste sufleteasca. Am o frica constanta, in special de intuneric, pe care o mostenesc din copilarie, o teama constanta care ma face sa dorm cu lumina aprinsa. Daca nu e lumina, e televizorul. Am mai dormit si cu ea stinsa, cateodata, dar mereu am niste cosmaruri teribile si imi este foarte greu sa ma trezesc din ele. Cam toate sunt la fel. In mare, simt cum cineva vrea sa ma omoare, sa imi faca un foarte mare rau si nu pot sa scap. Si e mult intuneric in jurul meu, iar eu nu pot sa ma trezesc. Mama e o femeie foarte credincioasa de fel si imi spune sa ma rog inainte de culcare si totul o sa fie bine, dar nu prea am facut-o mereu. Ma rog, in vis, cateodata, la Dumnezeu, si spun Tatal nostru, ca sa ma scape, si asa ma trezesc mai rapid din vis. Ma simt