Foto: Thinkstock Bani, bani şi iar bani. Cine nu se gândeşte, mai mult sau mai puţin, la bani? Se spune că ei fac lumea să se învârtă. Că îţi pot lua minţile dacă nu îi gestionezi cum trebuie. Adevărat. Folosiţi în trecut pentru practicarea comerţului, acum capătă o însemnătate exagerată, din punct de vedere psihologic; sunt o formă de sclavie personală. Dacă nu ai bani, îţi doreşti să îi faci. Dacă ai, îţi doreşti mai mulţi şi aşa ia naştere un amplu cerc vicios. Ce nu realizează la timp mulţi dintre cei din ultima categorie este că banii pot cauza decesul moral. Iar un om fără bani poate fi la fel de nefericit ca unul cu bani... Pentru că banii nu ne pot face fericiţi, „dar ne pot consola atunci când nu suntem”, spune dramaturgul spaniol Jacinto Benavente. Nici lipsa lor nu ne aduce fericirea, aşadar e o competiţie.
Unii merg pe principiul total greşit că „trebuie să câştig bani! Nu contează din ce”. Aceştia niciodată nu ajung bine. Se abţin de la anumite activităţi pentru a aloca timp „muncii”. Nu mai fac lucrurile simple care le provocau, cândva, plăcere absolută. Câteva exemple ale unor tineri absorbiţi întru totul de mirosul puternic al banilor: îşi vând virginitatea, îşi vând trupul noapte de noapte pe trotuar, îşi vând un rinichi, născocesc scandaluri bine puse la punct cu personaje publice pentru un gram de popularitate, care vine întotdeauna la pachet cu un teanc de bani, se dezbracă la bară în faţa lumii, fac trafic de carne vie şi de droguri, înşală online, fură, asasinează ş.a. Apoi se spală pe mâini de sânge pentru a-şi primi „răsplata”. În timp ce mulţi alţii îl câştigă când, prin răbdare şi observaţie atentă, merg în urma celor care îi risipesc. Bani pe care îi dublează îndoindu-i o dată şi punându-i în buzunare. Şi fac sacrificii precum renunţarea la apă caldă, gaze şi căldură (în plină iarnă), mersul pe jos kilometri întregi în lipsa unui
