Un om ce şi-a revenit după un faliment e un luptător. Un "erou" al economiei de piaţă. Unul care s-a ridicat după două falimente este "unicat al naturii" şi ar trebui protejat prin lege. Dacă e însă unul ce a trecut prin trei, îl vezi cum respiră lângă tine şi mai mult, face din nou bani, îl pui frumos într-o poveste şi o predai la şcoală, la lecţia de supravieţuire.

Născut cu afaceri în codul genetic

Primul lucru pe care îl simţi venind din el e optimismul. Nu ai spune că în urmă cu câteva luni a pierdut o afacere de câteva milioane de euro. Ionel Agrigoroaei ar avea toate motivele să urască lumea. Şi "piaţa liberă". De trei ori a pierdut tot, de trei ori a reuşit să se ridice şi să meargă mai departe. "Îmi vine şi acum să râd. În urmă cu vreo doi ani eram aşa sigur pe mine că nu voi intra şi eu în maşina asta de tocat vieţi şi afaceri. Nu m-a iertat criza. Da nici eu nu o iert", povesteşte omul de afaceri ieşean.

Agrigoroaei face haine de la 17 ani. A avut norocul, cum spune el, să se nască într-o familie în care iniţiativa privată e trecută în codul genetic. "Ai mei sunt textilişti din tată în fiu. Cu vechile cooperative meşteşugăreşti "inventasem" o pseudo econonomie de piaţă. Ca să vă faceţi o imagine, deşi am trăit la ţară în timpul comunismului ai mei aveau maşină pe care o schimbam odată la doi trei ani. Aveau gospodărie mare şi un venit lunar de câteva zeci de mii de lei", povesteşte cu o mândrie nedisimulată în glas.

Primul faliment

În primăvara lui 1989 era "proprietarul" unui atelier cu 28 de muncitori la Războieni, Iaşi. Secţia, după cum spune el, a preluată încă din 1986. Cum avea însă doar 18 ani şi legea nu îi permitea să aibă drept de gestiune, în acte figurau părinţii. În trei ani a reuşit să pună pe picioare mica afacere, astfel încât la Revoluţie ajunsese să aibă un profit total de peste