Jurnalist de mare calibru, distins intelectual si respectat diplomat, primul ministru de externe al unei Cehoslovacii devenita libera si democratica prin revolutia de catifea din noiembrie 1989, Jiri Dienstbier a fost unul din campionii Primaverii de la Praga. A incetat din viata, pe 8 ianuarie 2011, in varsta de 73 de ani.
Ca atatia colegi de generatie, Dienstbier crezut in posibilitatea socialismului cu chip uman, o strategie, ori mai exact spus, o viziune, o promisiune care in 1968 parea ca are un viitor. Astazi se poate zambi, se pot face ironii despre naivitatea acelei tentative de a sfida colosul birocratic, dar atunci, in acel an crucial, imaginatia a fost cateva luni la putere (spre a relua un slogan al studentilor francezi). Utopia concreta, a unei subiectivitati renascute, sfida ideologia unei totalitati asfixiante. Nu cred ca gresesc daca afirm ca 1968 a fost intr-un fel preludiul, la distanta de doua decenii, al evenimentelor care au distrus sistemul comunist in 1989. "Care este diferenta dintre Dubcek si Gorbaciov?" suna o intrebare dintr-o gluma din perioada perestroikai. "Nici una, dar Gorbaciov n-a aflat-o inca". Ori, in alta versiune, "douazeci de ani". In anii '70, Antonin Liehm, ulterior fondatorul lui "Lettre Internationale", fost director al revistei intelectualilor critici in timpul Primaverii de la Praga, "Literarny Listy", a publicat la Paris o carte de interviuri cu personalitatile de varf ale acelui moment extraordinar atat politic cat si cultural. Prefata a fost scrisa de Jean-Paul Sartre care, reflectand (poate cam prea tarziu) la natura sovietismului, a formulat perfect diferenta dintre urmasii lui Lenin si idealistii de la Praga: "Le socialisme qui venait du froid" (0 aluzie la titlul unei celebre carti de John Le Carre). Intr-adevar, socialismul moscovit venea dinspre Siberia...
Interventia trupelor Pactului de la Varsovi