Viaţa noastră este o călătorie făcută cu un vehicul imens, cât e cuprinsul ţării. Lăsăm în seama şoferului, chiar şi atunci când nu ne convine, să aleagă traseul, staţiile, destinaţia după legea lui. Fiecare naţie procedează la fel, cutreierând prin viaţă cu vehiculul şi şoferul propriu. Suntem cu toţii cuplaţi la un sistem informaţional, uneori supărător de performant, prin care ni se comunică programul zilnic. În rest, ni se administrează foarte multe informaţii, majoritatea, voit, lipsite de substanţă, comunicări legate de o viaţă de consum trăită fără esenţă. Iar noi ne conformăm. Căutăm distracţia după atâta stres înghiţit şi ignorăm cunoaşterea adevăratei vieţi. Astfel, ne îndreptăm către incapacitatea de a schimba viaţa, făcând jocul celui care conduce, ajutându-l uneori inconştienţi să ajungă mai uşor la destinaţia propusă.
Viaţa n-ar trebui să fie ca zborul haotic al unei muşte, care, până la urmă, cade frântă, vlăguită de energie. Nu trebuie să satisfacem doar dorinţele din afara noastră, căci ne îndepărtăm de propria fiinţă, de interiorul nostru, golindu-ne de noi. Singurele care ne zdruncină puternic din temelii sunt bolile şi moartea. Acestea ne aduc faţă în faţă cu noi, trezindu-ne din confuzia vieţii. Cei care nu pierd legătura cu echilibrul din interiorul propriu sunt feriţi de afecţiuni. Boala este un mesaj al subconştientului, suntem scuturaţi de adâncul nostru atunci când suntem surzi şi orbi cu noi. Trebuie să ne ascultăm sufletul înainte de a îmbolnăvi fizicul. Subconştientul se comportă ca un copil. Când copilul vrea să arate că nu i se acordă suficientă atenţie, plânge, urlă. Cu vârsta, ajunge să atragă atenţia celor din jur spărgând o cană, o farfurie, bătându-şi sora sau fratele ori aducând rezultate proaste la învăţătură. La comunicarea întreruptă cu subconştientul, neţinând cont de avertizările lui, apare boala profundă, struct
