Fuga în Arabia Saudită a lui Zine El Abidine Ben Ali nu a dus la încetarea protestelor, căci manifestanţii nu recunosc puterea provizorie stabilită de acoliţii fostului autocrat, iar ţara a fost cuprinsă de acte de vandalism

Jafuri din magazine (în urma cărora "revoluţionarii" pleacă inclusiv cu suluri de hârtie igienică), proteste violente, revolte în închisori (dintre care una soldată cu 42 de morţi într-un incendiu) şi răzbunări contra oamenilor fostului regim. Astfel se înfăţişa Tunisia, în primele 48 de ore după plecarea în exil în Arabia Saudită, vineri, a preşedintelui Zine El Abidine Ben Ali.

După o fugă reuşită a preşedintelui aflat la putere 23 de ani, spre deosebire de a dictatorului român Nicolae Ceauşescu, situaţia din Tunisia rămâne incertă, la fel ca zilele ce au urmat datei de 22 decembrie 1989 în România. Violenţele sunt şi mai grave decât cele care au forţat fuga lui Ben Ali. Regimul provizoriu instalat de acoliţii preşedintelui fugit nu este recunoscut de manifestanţi.

Consiliul constituţional de la Tunis a declarat "permanent vacantă" funcţia de preşedinte, ceea ce deschide calea unor noi alegeri. Preşedinte în exerciţiu a devenit şeful Parlamentului, Foued Mebezza.

În primele ore după fuga lui Ben Ali, premierul Mohammed Ghannouchi îşi asumase rolul de preşedinte. Mebezza avea să promită, ulterior, un guvern de uniune naţională.

Liderii a trei partide seculare le-au cerut lui Mebezza şi Ghannouchi organizarea de alegeri "în 6-7 luni" şi "reforme reale", pe când şeful unui partid islamist, pe care Ben Ali l-a scos în afara legii, insistă pe continuarea "revoluţiei". Aflat în exil la Londra, Rached Ghannouchi, a spus că Tunisia a scăpat de un dictator, dar că mai este cale lungă până să scape de dictatură.

O ţară turistică, pradă haosului

În timp ce liderii Opoziţiei discută cu puterea interima