Romanii au lasat anul trecut in hipermarketuri 8 miliarde de euro. Cifra este doar cu putin mai mica decat in anii in care economia duduia.
De exemplu, reteaua Carrefour a inregistrat o scadere de numai 0,4%. Anul trecut, adica intr-un an de criza, cand au fost operate drastice amputari de venituri, iar somajul a crescut. Cifra, aparent paradoxala, are, de fapt, in spate cateva dintre marile probleme de fond ale economiei romanesti.
In primul rand, ne schiteaza dimensiunea economiei subterane. Romanii au, in mod evident, mai multi bani decat declara la fisc si cu mult mai putini decat arata statisticile oficiale sunt cu adevarat someri.
Si asa va ramane cat timp munca va fi suprataxata in Romania si cat timp romanul nu va vedea ca banii care-i sunt luati lunar i se intorc in tot felul de investitii publice cu adevarat necesare, in servicii publice de calitate, in asistenta sociala eficienta si nu ajung, in cea mai mare masura, in buzunarele clientelei de partid.
In plus, desi toate guvernele isi propun sa combata evziunea fiscala, nu stiu cum se face ca toate par a porni in acest mare razboi cu sabii de lemn si coifuri de hartie.
Batalia este din start minata de coruptia si putinatatea functionarilor, dar si de acelasi clientelism care asigura imunitate oricui cotizeaza suficient la pusculita de partid. Unde mai pui ca un razboi serios cu munca la negru ar avea consecinte electorale grave, dupa cum s-a vazut din reactiile starnite de posibila impozitare a veniturilor obtinute de profesori din meditatii.
Dar, veti spune, albi sau negri, macar acesti bani se duc in consum, asa cum indemna chiar Emil Boc. Se duc ei in consum, e adevarat, dar acest consum este preponderent din import.
Din cele 8 miliarde cheltuite de romani, probabil ca mai putin de un sfert au fost date pe marfuri
