De trei ani, un grup de copii de la Şcoala 31 din Bucureşti merg săptămânal la un atelier de teatru de la Muzeul Ţăranului Român. Cei mici învaţă să construiască păpuşi, să facă siluete, să spună o poveste, dar şi să-şi îmbunătăţească limbajul, poziţia pe scenă şi să scape de timiditate.

"A fost odată un împărat care trăia într-o împărăţie frumoasă şi minunată", începe Cristi (9 ani) povestea „Prinţesei cu mulţi papuci". Vorbeşte clar şi foloseşte intonaţia. Lângă el, în spatele unui paravan de pânză, Radu, Andreea şi Mihaela - colegii săi - susţin decorul, un castel din hârtie, cu ajutorul unor beţigaşe lungi. „Împăratul avea o fată...", „Două, avea două fete", îi şopteşte Beatrice, profesoara de teatru, iar Cristi se corectează imediat şi continuă cu însufleţire: „Împăratul avea două fiice: Ana şi Ileana." Pe panoul aflat în faţa unui reflector apar siluetele celor două prinţese, atent decupate de copii, cu forfecuţa. „Amândouă erau de o rară frumuseţe, dar fiecare dintre ele purta şi rupea câte 12 papuci în fiecare noapte."

Încurajaţi să improvizeze

Pe măsură ce înaintăm în poveste, pe panou apar silueta împăratului - supărat de năzbâtia fetelor -, a fluturaşului care dă de veste în cetate că regele îl va răsplăti pe cel care va afla de ce rup prinţesele papucii, şi a ciobănaşului care e gata să-şi pună viaţa în pericol pentru a dezlega misterul.

Copiii joacă dezinvolt şi se ajută unii pe alţii când se mai încurcă. „Le-am tot explicat că, într-un grup, actorii trebuie să se susţină, mai ales într-o piesă, dacă unul greşeşte, celălalt îl ajută prin replica lui, chit că nu are în text", explică Beatrice Iordan, coordonatoarea atelierului de teatru. În plus, i-a încurajat întotdeauna să improvizeze şi să fie creativi atunci când uită textul.

Beatrice a absolvit Facultatea de teatru la secţia actor păpuşar şi lucrează la Muzeul Ţăranului