Noua lege a presei dată în Ungaria de guvernul Viktor Orban a stârnit, cum se ştie deja şi la noi, un val de proteste, din cauza atingerilor pe care ea le aduce uneia dintre valorile europene nechestionabile: dreptul la liberă exprimare a opiniilor. Mai mult ca în alte rânduri, aceste proteste s-au internaţionalizat cu repeziciune, conducând la una dintre expresiile cele mai recente şi mai vizibile ale unui nou tip de solidaritate europeană, prin excelenţă transfrontalieră. Cine răsfoieşte paginile cu semnături din coada protestului la adresa legii concepute, culmea, de un clujean - fostul membru al redacţiei revistei studenţeşti Echinox Peter Heltai, emigrat în anii ʹ80 în Ungaria, devenit lider al postului de televiziune Duna şi dovedit colaborator al Securităţii româneşti - va constata că, alături de maghiarii din Ungaria şi cei din afara graniţelor, sunt mulţi români care ţin să protesteze faţă de periculoasa restrângere a drepturilor mass-media în proximitatea ţării noastre.

Nu este vorba doar despre tradiţionala spaimă care îl scoate din letargie pe conaţionalul nostru în momentele pe care le percepe a fi cu adevărat unele de criză. Nu este vorba de resorturile care au făcut ca România să nu recunoască încă independenţa Kossovo - din spaima de autonomiştii secui şi maghiari din Transilvania şi, desigur, din solidaritate ortodoxă cu vecinii sârbi -, deşi în ultimii douăzeci de ani s-au găsit mai mulţi parlamentari isteţi ai diverselor partide şi legislaturi care să propună forme variate de căluş în gura presei româneşti. Va fi fiind, nu mă îndoiesc, şi aşa ceva, dar de astă dată mi se pare că desluşesc un interes în creştere faţă de Europa comunitară şi întâmplările ei care, că o vedem limpede sau că nu o vedem încă, ne afectează, brutal sau discret, şi pe noi. Deocamdată, se va zice, ne rezumăm să privim doar peste gard, la vecinii direcţi (şi încă nu