Ca dirijor al colectivului de artişti, a dus folclorul şi tradiţiile vrâncene pe cele mai îndepărtate meleaguri ale lumii. Debutul şi l-a făcut la Brăila, în muzica uşoară şi clasică.
S-a născut într-o casă de muzicieni, tatăl său fiind violonist în Filarmonica Focşaniului, bunicul trompetist la muzica militară, iar sora mai mare îmbrăţişând, de mică, tot vioara.
Prin urmare, destinul lui Maricel Ghinea nu avea cum să fie altul, pornind să descopere sunetele muzicii încă de mic. La început a cochetat vreme de patru ani cu vioara, însă instrumentul care îl fascina era clarinetul.
„Desfiinţându-se Filarmonica din Focşani, tata şi alţi instrumentişti l-au urmat pe dirijor la Filarmonica din Galaţi, aşa că în clasa a cincea ne-am mutat cu toată familia în oraşul de la Dunăre, eu fiind înscris la Şcoala de Muzică. Mi-a plăcut foarte mult clarinetul şi am ajuns cu acest instrument la performanţe extraordinare la vremea respectivă", povesteşte Maricel Ghinea.
Stagiul militar îl parcurge la Marină, la Mangalia, fiind membru de bază al ansamblului reprezentativ de muzici al armatei, cu care a întreprins turnee în toată ţara, perioadă despre care are numai amintiri frumoase.
Clarinetist la Filarmonică
Primul serviciu îl primeşte la Brăila, ca angajat al Filarmonicii „Lira", unde a activat doi ani în postura de clarinetist. În 1978 revine însă pentru totdeauna pe plaiurile natale, la Focşani.
„Tata ieşise la pensie şi ne-am reîntregit familia la Focşani, unde era casa părintească. M-am angajat prin concurs în singura orchestră de la acea vreme, „Doina Vrancei", deşi nu am făcut folclor niciodată. Am stat până în 1983, când m-am dus profesor de instrument la Şcoala Populară de Artă. Predam clarinet, saxofon şi chitară. Aici am înfiinţat un ansamblu format din elevi şi profesori, numit „Cetina", participând cu acesta la zeci de
