Foto: Karina Knapek / Jurnalul Naţional Mandatele preşedintelui Traian Băsescu au excelat în premiere: numirea primului-ministru ignorând majoritatea parlamentară deja formată, numirea unui prim-ministru demis deja de Parlament, interpretarea Constituţiei după bunul-plac şi întărirea unei superinstituţii cu puterea de a cenzura chiar şi Legislativul ales de popor: Curtea Constituţională. Deşi el însuşi acuza CCR că are “abordări politice” şi îi mai ardea câte o palmă părintească, numind-o, în noiembrie 2010, “o instituţie penibilă”, şeful statului vrea acum să îi dea acum Curţii Constituţionale drept de veto asupra singurei chestiuni care nu este atinsă de puterea unei decizii obligatorii: propunerea Parlamentului de suspendare a preşedintelui.
Şeful statului a anunţat recent că în 2011 este obligat să promoveze proiectul de revizuire a Constituţiei, din care să nu lipsească şi clarificarea mecanismului de suspendare a preşedintelui. “Marea încercare, legat tot de reforma statului, este revizuirea Constituţiei. Avem un referendum care trebuie pus în faţa Parlamentului, prin propunerea de modificare a Constituţiei. Să nu fie speculaţii, nu intenţionez să mă duc cu o revizuire a Constituţiei foarte amplă, care să schimbe sistemul, să creăm o nouă republică, ci să mă limitez strict la atingerea obiectivului pe care l-au vrut românii: o singură Cameră şi 300 de parlamentari. În acelaşi timp, sunt inadvertenţe ale Constituţiei, neclarităţi, pe care voi încerca să le limpezesc, fără să intru în fondul articolelor”, declara Traian Băsescu. Una dintre mizele modificării, care excede referendumul din 2009, este schimbarea procedurii de suspendare a preşedintelui.
Actuala Constituţie prevede că preşedintele “poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţi
