În România comunistă au circulat nu doar autovehicule importate din fostele ţări socialiste sau produse la fabrica de la Piteşti, ci şi maşini care se aduceau pe bani grei din ţările occidentale. Lipseau, în schimb, service-urile dedicate şi piesele de schimb.
Până în 1968, când s-a început producţia de automobile româneşti sub licenţă Renault, statul român a efectuat importuri de maşini în special din ţările socialiste (URSS, Germania Democrată, Cehia), dar şi din Occident (Franţa şi Italia). În plus, cei care aveau rude în străinătate, angajaţii români care lucrau temporar în diverse ţări, dar şi cei cu dare de mână aduceau periodic diverse mărci de maşini dintre care nu lipseau Mercedes, Opel, Ford, Porsche, Audi etc.
„În ţară s-au comercializat oficial Fiat 600/850/1100B/1300/ 1500/1800B. RENAULT 10/16, Skoda 1000 MB/110S/105/120, Wartburg 1000, Trabant 600/601, Lada 1200/1500, Moskvich 401/403/1500 toate având service-uri şi magazine de piese dedicate. Au fost şi alte mărci şi modele, dar în număr foarte mic. Unele maşini proveneau de la instituţii de stat, după casare: Gaz M20 (Pobeda), Gaz N21 (Volga), Hillman etc.", ne-a declarat un împătimit al maşinilor de epocă, Bogdan Coconoiu, de la Automobilia.
Un alt pasionat de autoturisme, în special de marca Fiat, Dan Ovidiu Stăncel, îşi aminteşte că importurile de Fiat s-au făcut din toată gama, inclusiv modelul 2300 şi au mai fost importate , de data asta într-un număr mai mic, Alfa Romeo.
„Volkswagenurile care au ajuns în număr destul de mare în ţară, în special modelul 1300, erau aduse mai ales de etnicii germani din vestul ţării", ne-a declarat Dan Stăncel.
Aveai maşină capitalistă, dar şi „întâmpinare" de la tribunal
Autoturismele provenite din alte ţări decât cele socialiste, deşi erau mai puţine, nu lipseau din peisaj. Problema era însă cea a procurării lor, a piese
