La câteva ore după fuga din ţară a preşedintele Tunisiei, Zine al-Abidine Ben Ali, sute de egipteni au ieşit în stradă la Cairo pentru a-i transmite un avertisment preşedintelui lor, Hosni Mubarak. Sursa: Reuters
Manifestanţii au scandat "Ben Ali spune-i lui Mubarak că îl aşteaptă şi pe el un avion!" şi "Asculaţi-i pe tunisieni! Egipteni, e rândul vostru!".
Analiştii sunt însă sceptici în legătură cu şansele opozanţilor de a răsturna regimul Mubarak după modelul tunisian. Regimul de la Tunis deţinea un control total asupra ţării şi, în privinţa libertăţii de exprimare, nu permitea existenţa aşa-numitelor "supape", explică jurnalistul şi bloggerul Rahman Mansour.
"Nu este cazul Egiptului, deoarece Mubarak este inteligent şi menţine un anumit echilibru", adaugă el. "Egiptul este mai tolerant decât Tunisia, permiţând existanţa unei mass-media indepen dente puternice şi a unui aer de democraţie", notează, la rândul său, "Los Angeles Times".
În plus, milioanele de muncitori nemulţumiţi - principala ameninţare la adresa puterii egiptene - nu s-au alăturat formaţiunilor de opoziţie, care rămân dezorganizate şi lipsite de forţă.
Liderul opoziţiei, Mohamed El- Baradei, a făcut apel la calm, într- un mesaj pe Twitter. "Regimul egiptean trebuie să înţeleagă că schimbarea pe cale paşnică este singura soluţie", a spus El- Baradei.
O problemă regională
Neînţelegerile dintre partidele de opoziţie şi diferenţele religioase dintre islamişti şi moderaţi au permis guvernelor arabe represive să împiedice coalizarea celor care se opun dictaturii în Egipt, Algeria, Iordania, Maroc sau Libia. Întreaga regiune este marcată de conflictul israeliano-palestinian, de situaţia din Irak şi de influenţa Iranului, aspecte care "eclipsează" probleme precum sărăcia şi abuzurile la adresa drepturilor omului. Toate acest
