În perioada postdecembristă, profesorul Andrei Marga a fost perceput multă vreme drept cineva decis să pună capăt dezastruoasei moşteniri comuniste. Ca atare, argumentul invocat de domnia sa întru justificarea alianţei liberalilor cu Dan Voiculescu - anume, că România trăieşte în prezent „cea mai gravă criză din era ei modernă" - este unul sesizant. Dacă mai era printre cei vii, Nicolae Ceauşescu s-ar fi văzut acum, neîndoielnic, în fericita postură de a se putea considera, pe de o parte, absolvit de păcate, iar pe de alta, de a putea completa opinia mai sus menţionată cu observaţia că un astfel de deznodământ era cât se poate de previzibil din ziua în care a fost răsturnat. Există, ce-i drept, destui români care consideră că o duc mai prost sub mandatul prezidenţial al lui Traian Băsescu decât pe vremea „Conducătorului", dar asemenea voci au existat şi sub preşedintele Constantinescu - când domnul Marga a fost, constant, un membru al guvernelor Ciorbea, Vasile şi Isărescu.

Antenele lui Voiculescu au contribuit semnificativ la demonizarea erei postdecembriste - o eră care i-a permis, de fapt, patronului lor să devină unul dintre cei mai bogaţi oameni ai ţării şi în care „împuşcatul" ajunge prezentat într-o lumină din ce în ce mai angelică. Pe la sfârşitul anilor 1990, Antena 1 îşi făcuse deja un obicei din utilizarea retoricii inflamatoare, îndreptată atunci împotriva lui Marga, Radu Sârbu şi a altor membri ai guvernului CDR, iar astăzi - împotriva lui Băsescu, Boc etc. Efectele unor astfel de politici editoriale s-au putut vedea curând, formaţiunea lui Vadim fiind catapultată, în 2000, în poziţia celei de-a doua forţe politice din Parlament.

Crin Antonescu se visează şi el lider al unei formaţiuni de mult mai mare pondere în Legislativ şi, în plus, următorul locatar de la Cotroceni, iar în vederea atingerii acestor deziderate recurge, la rândul său, t