Parlamentul României a încheiat anul cu imaginea unei scene în care în luptă sunt aruncate nu idei şi argumente constructive, pentru binele demos-ului, ci orgolii de grup. Iar atitudinea aceasta pare imună la orice semnal de alarmă venit din exterior.
La puţin timp după ce un sondaj de opinie realizat de Compania de Cercetare Sociologică şi Branding evidenţia o cotă de încredere a populaţiei scăzută în Parlament – 14% în septembrie 2010, faţă de 20% în februarie 2009 – , un raport al Institutului de Politici Publice confirmă nu o corijare a acestui neajuns (ceea ce ar fi transmis semnalul unui interes faţă de percepţia publică şi, implicit, respect faţă de aceasta şi o doză de responsabilitate civică), ci o degradare accentuată a imaginii acestei instituţii-simbol al democraţiei. Aceasta este concluzia la care a ajuns I.P.P. în urma celui mai recent raport privind activitatea Legislativului, “Bilanţul sesiunii parlamentare septembrie - decembrie 2010”. Rezultatele care au dus la această concluzie au vizat prezenţa la vot a aleşilor, iniţiatiativele lor legislative, eficienţa procesului legislativ şi parcursul legislativ.
Potrivit I.P.P., parlamentarii P.S.D. şi P.N.L. nu au reuşit să ajungă la un procent de prezenţă de 50% în această ultimă sesiune parlamentară, ceea ce nu înseamnă că vreunul a renunţat parţial la remuneraţie. Chiulul în masă a început în octombrie 2010. Un război de uzură dus pe banul public. Falia dintre Opoziţie şi Putere s-a dovedit de netrecut şi când a fost vorba despre dezvoltarea societăţii ori despre probleme stringente ale poporului, dovedind fie imaturitate politică, fie dezinteres faţă de cei care i-au trimis în Legislativ, fie şi una, şi alta. În plus, acest protest nu numai că a demascat un apetit pentru nemuncă, dar a fost şi o dovadă a lipsei de respect faţă de contribuabilul român, obligat să le
