Situaţia din Tunisia ar putea da idei şi altor popoare musulmane. În urma revoltei populare care l-a răsturnat de la putere pe preşedintele tunisian Ben Ali, ţările vecine din Magreb şi în general liderii arabi dictatoriali se tem de o posibilă propagare a fenomenului. Primul semnal de alarmă, primul gest disperat şi violent provocat de revoluţia tunisiană s-a resimţit în Algeria.
Un şomer algerian de 37 de ani şi-a dat foc urmând exemplul tunisianului decedat în acelaşi fel pe 17 decembrie, act ce avea să amplifice mişcările de protest anti-Ben Ali
Alţi trei algerieni şi un egiptean au încercat fără succes însă să-şi pună capăt zilelor în acelaşi mod. Această posibilă extindere la întreaga regiune explică şi tăcerea statelor membre ale Ligii Arabe după răsturnarea de la putere a liderului de la Tunis. Considerat până acum drept cel mai solid din regiune, regimul Ben Ali a fost măturat destul de repede provocând un adevărat electroşoc. Numai liderul libian Muamar Ghadafi a regretat că a avut loc revoluţia tunisiană. În rest, prudenţa era cuvântul de ordine, stupoarea şi frica sentimentul cel mai împărtăşit de liderii politici.
În Egipt, autorităţile au precizat luni că prelungesc perioada de înscriere a eventualilor candidaţi pentru viitoarele prezidenţiale, semn că regimul lui Hosni Mubarak a înţeles ceva de la tunisieni.
În Siria, autorităţile au decretat o creştere cu peste 70 la sută a subvenţilor pentru căldură acordate funcţionarilor. Cu certitudine că liderii de la Damasc s-au gândit şi ei să preîntâmpine vreo extindere magrebină. Iordania a anunţat implementarea unui plan de peste 200 de milioane de dolari pentru a reduce la jumătate preţurile combustibililor şi ale produselor de primă necesitate.
Se vede cu ochiul liber că lumea arabă priveşte cu îngrijorare revoluţia tunisiană. De la Rabat la Bagdad trecând prin Cairo, li