În ultimii ani, în România se constatată o accentuare a discrepanţei între veniturile populaţiei, atât în interiorul sectorului public şi al celui privat, cât şi între cele două sectoare. Această evoluţie poate deveni o problemă pentru că în timp poate duce la scăderea puterii de cumpărare a populaţiei în ansamblu.

Astfel, datele arată că a avut loc o polarizare a veniturilor care s-a manifestat printr-o tendinţă de creştere a ecartului între veniturile mari şi cele mici obţinute de populaţie. Cauzele acestui fenomen au fost politicile salariale, accesul inegal la resurse, politicile fiscale utilizate în ultimii ani şi criza economică.

În mod paradoxal, polarizarea veniturilor în sectorul public a ajuns să fie mai accentuată decât în sectorul privat din cauza creşterii continue a salariilor din acest sector până în 2008-2009.

De asemenea, salariul mediu din sectorul public a fost cu aproape 20% mai mare decât cel din mediul privat. Începând cu anul 2009, ca urmare a crizei economice, mediul privat a realizat o ajustare a veniturilor, în special în cazul celor mari, reducându-se astfel diferenţele dintre venituri.

În schimb, în sectorul bugetar noua legislaţie nu a determinat scăderea discrepanţelor dintre venituri. Astfel, Legea salarizării unitare ar fi trebuit să se axeze pe reducerea salariilor mari şi a ecartului faţă de salariile mici, iar restructurarea sectorului public să aibă în vedere reducerea posturilor de conducere remunerate cu salarii mari.

Scăderea uniformă a salariilor bugetarilor cu 25% nu a condus la scăderea inechităţilor din cadrul sistemului public, dar a redus diferenţa faţă de sectorul privat din punctul de vedere al polarizării veniturilor. Diminuarea decalajului dintre cele două sectoare s-a realizat în special în zona veniturilor mici, deoarece în această arie salariile din mediul public au fost mai mari decat