Ca orice om politic ambitios, Crin Antonescu are pretentii de respectabilitate. Ca orice om politic pur si simplu, foloseste toate instrumentele pentru a ajunge la oala cu smantana a puterii. Nimic nu mai conteaza in marsul spre Cotroceni, iar amintirile nu-l rascolesc. De ce ar face-o? Mustrari de constiinta ii trebuie sefului liberal?
Isi aduce aminte insa cu precizie, chiar daca opinia publica a uitat, o sedinta a Biroului Permanent din august 2006, cand, la propunerea sa, colegii au decis in unanimitate ca Monei Musca sa i se retraga sprijinul politic deoarece colaborase cu Securitatea, iar Delegatiei Permanente sa i se recomande excluderea doamnei in chestiune.
Unii colegi, ca Teodor Melescanu sau Gheorghe Flutur, au considerat ca trebuie asteptat verdictul CNSAS. Insa Crin Antonescu a fost de neoprit. Imbracase chilotii de lupta impotriva Securitatii. Iar de vreme ce Mona Musca a recunoscut ca a semnat un angajament, verdicul nu mai putea modifica nimic, spunea domnia sa, argumentand: "In PNL nu pot sta laolalta turnatori si turnati!".
... Si aici, acest text ar fi trebuit sa se incheie. Dar mai am ceva de carait: cum functioneaza mintea unui om care justifica prin interesul national combinatii de tipul celor asumate de Crin Antonescu? Ca daca-i asa, intre pozitiile exprimate de Andrei Marga si Zoe Petre, sustinatori ai aliantei cu Partidul Conservator, si convingerea lui George Becali ca poate minti linistit, daca o face in numele Domnului (propria marturisire, acum vreo zece ani) nu exista nicio diferenta.
Daca profesorul clujean sustine ca trecutul trebuie lasat sa doarma (ah!!!), fostul consilier prezidential al lui Emil Constantinescu a afirmat, intr-un interviu publicat de Romania Libera, ca vede mariajul PNL-PC ca pe "o alianta intre doua partide cu ideologii compatibile", si ca "se face o confuzie apeland