Stim ca, in astfel de vremuri de criza, nu ne putem astepta la "valuri democratice" si ca stagnarea e preferabila refluxului. Pe de alta parte, in privinta democratiei romanesti, stagnarea ne ajuta sa renuntam la iluzii: desi mediul regional se mentine favorabil, calitatea ofertei depinde pina la urma de calitatea cererii interne. La inceput de an, cei interesati de evaluarea comparativa a mersului democratiei in Romania au posibilitatea de a consulta diverse clasamente mai mult sau mai putin fundamentate stiintific, mai mult sau mai putin influente. Cu atit mai utile sint aceste materiale daca tinem sa avem o perspectiva mai larga - spre exemplu, democratia in statele UE, in regiunea postcomunista si, de ce nu, pe plan mondial. Modul in care ne evalueaza analistii straini este intotdeauna interesant, chiar daca de multe ori ne putem distanta de concluziile lor. Astfel, recent publicatul Index al Democratiei 2010, elaborat de Economist Intelligence Unit (EIU) este un document instructiv. La fel, aproape ca nu mai este cazul sa insistam, studiul „Libertatea in lume 2011" elaborat de Freedom House (FH) - material ce face referire la evolutiile de pe parcursul anului 2010 - , ale carui concluzii generale au fost prezentate saptamina trecuta, urmind ca studiile de tara sa fie publicate ulterior. Ca nivel de generalitate, studiul EUI si concluziile FH au ambitii comparabile, astfel ca ne ofera doua unghiuri diferite de evaluare a ceea ce se intimpla cu regimurile politice contemporane. EUI lucreaza cu o tipologie „in patru": democratii depline, democratii deficitare, regimuri hibride si regimuri autoritare. Putini dintre noi sint surprinsi, probabil, de plasarea Romaniei in categoria democratiilor deficitare sau de faptul ca ne pozitionam in urma tuturor celorlalti membri ai UE, precum si a Croatiei. Alarmant este insa faptul ca prin comparatie cu studiul pentru 2008, din