Presa franceză l-a comparat deja pe preşedintele tunisian Ben Ali cu Nicolae Ceauşescu. Există într-adevăr nişte similitudini în ceea ce priveşte căderea dictaturilor din România şi Tunisia. "Un Ceauşescu al nisipurilor" – iată cum a fost caracterizat preşedintele tunisian Ben Ali de către un editorialist al cotidianului Libération. O comparaţie care dovedeşte că imaginea preşedintelui român Nicolae Ceauşescu a rămas încă vie în memoria mediatică şi ale comentatorilor occidentali.

În ambele cazuri, cel românesc şi cel tunisian, avem de-a face cu "revoluţii" care s-au produs în direct, şi cu imagini avînd un imens impact planetar. În cazul tunisian însă, la un interval de 22 de ani, noi tehnologii legate de informaţie, mai precis Internetul şi telefonul portabil, s-au impus între timp şi au devenit la fel de eficiente, dacă nu chiar şi mai eficiente decît televiziunea. Este interesant de constat însă că unele imagini-şoc sunt aproape identice: tancurile armatei pe străzi, mulţimea care simpatizează cu soldaţii, tirurile "teroriste" care vin de unde nu te aştepţi, scenele în care mulţimea capturează şi linşează poliţişti. Fuga lui Nicolae Ceauşescu, pe 21 decembrie 1989, cu elicopterul, a dat naştere unor imagini antologice, la fel ca şi fuga cu avionul, de la Tunis pe 14 ianuarie 2011, a preşedintelui Ben Ali.

Şi mai revelator este însă faptul că amîndoi au fost profund detestaţi de popoarele lor, dar că ambii au rezistat la putere mai bine de 20 de ani. În ambele cazuri, cel românesc şi cel tunisian, avem de-a face de fapt cu cupluri prezidenţiale detestate. În România, omul de rînd spunea deseori "ea e mai rea decît el". Si în cazul lui Ben Ali, una din soţiile sale, Leïla Trabelsi, a focalizat asupra ei o imensă ură, întrucît devenise extrem de influentă în culisele puterii şi acaparase practic, împreună cu clanul ei, o bună parte din patrimoniu