Domnule ministru, sunt un nesimtit de pensionar militar, ofiter in rezerva al armatei romane. Am indraznit sa adun 12 ani de pensie militara, fara a iesi din sistem. Premierul si presedintele Romaniei vorbeau de pensii nesimtite, facand aluzie la militari, extrapoland faptul ca in sistemul public de pensii existau oameni care aveau niste pensii lunare cat altii nu ar strange in zeci de ani, daca ar fi sa poata beneficia atat timp de pensie.
Tot acestia erau si beneficiarii salariilor de zeci de mii de lei invocate de premier, cumulate cu pensia. Cati vor fi fost din acestia? 100? 1.000? Nici nu cred ca erau atatia. Iar in randul militarilor erau doar doi pensionari ale caror pensii depaseau cu putin suma de 10.000 de lei, acestia ocupand, la vremea in care erau cadre militare in activitate, cele mai mari functii din sistemul militar.
Dar de aici si pana la a-i incadra pe toti pensionarii militari la aceeasi categorie s-au comis o serie de greseli, incepand cu interzicerea cumulului pensiei cu salariul obtinut in urma indeplinirii unei functii in sistemul public si continuand cu toboganul pe care au fost aruncate la cos actele normative in baza carora statul, prin aceiasi sinistri reprezentanti, se obligase sa asigure si sa respecte dreptul la pensie, acordat ca in orice tara din lume, cu titlu definitiv, adica pana la iesirea din sistem, ca sa folosesc inca o data o metafora draga guvernatilor.
La varsta de 40 de ani, in 1998, am fost incurajat sa parasesc sistemul militar, in vederea conformarii cerintelor NATO si UE, de reducere a efectivelor militare. Nu am fost una dintre lichele. Statutul de sef de promotie si de absolvent al Academiei Militare, precum si aprecierile maxime din notarile de serviciu in toti anii de cariera imi dau dreptul sa afirm acest lucru.
Actul normativ in baza caruia am fost trecut in rezerva
