Problema pe care vreau s-o discut in acest articol e de ordin mai general. Si anume legatura dintre aritmetica (ori contabilitate, daca vreti) si sfintenie. Dar exista oare vreo legatura? In opinia mea, nu exista si nici nu poate exista, oricit ar insista venerabilii membri (episcopi si cardinali) ai Congregatiei pentru Cauza Sfintilor in numaratoarea minunilor facute de Ioan Paul al II-lea. Meditatia care urmeaza nu-l priveste decit intr-o foarte mica masura pe fostul Papa Ioan Paul al II-lea, mult pretuit, altminteri, de autorul acestor rinduri. Ioan Paul al II-lea a fost Suveran Pontif vreme de 27 de ani. A contribuit decisiv la vestejirea marii iluzii a secolului trecut si a ispitei demonice, care a fost negresit comunismul. A murit, dupa cum se stie, in 2 aprilie 2005. La inmormintarea lui, multimea a strigat "Santo subito!", cerind astfel canonizarea lui neintirziata. De obicei, in aceste chestiuni care sint (sau ar trebui sa fie) delicate, vointa credinciosilor e hotaritoare. Tot vointa poporului a dus, am impresia, la canonizarea voievodului Stefan cel Mare, in pofida aprinselor discutii care au insotit anuntul acestei decizii. Voievodul nu a fost usa de biserica. La minie, pedepsea fara "judet", adica fara multa deliberare, fara a sta pe ginduri, sub simplul impuls de moment. Domnitorul, zic gurile rele, a ratacit cu folos (si) prin gradinile vecinilor. A avut citeva iubite si copii din flori, ca mai toti suveranii medievali, de altfel. Nu a fost o exceptie. La batrinete, a acceptat sa plateasca turcilor un tribut modest. Cu toate acestea, pilda lui de vitejie, tenacitatea, echilibrul i-au impresionat adinc pe supusi. Cronicarul Grigore Ureche a consemnat, intr-o pagina memorabila, credinta moldovenilor din vremea lui ca neuitatul lor domnitor a ilustrat sfintenia. Multi il cred "sveti", sfint, noteaza cronicarul. Dincolo de pacatele lui notorii (si deloc ve