Cum ar fi să fie şi Constanţa, ca o metropolă europeană care se vrea a fi, împărţită în cartiere, dar nu de orice fel, ci nişte cartiere specifice etniilor? În Sydney - Australia, de exemplu, există cartier franţuzesc, german, turcesc, chinezesc, vietnamez, chiar şi portughez sau brazilian.

Iar în fiecare dintre aceste cartiere există restaurante cu specificul respectivei etnii reprezentate, au tot felul de magazine care comercializează numai produse care vin din ţările pe care le deservesc şi acolo poţi trăi pe propria piele sărbătorile propriei naţiei. Aşa că, dacă ai chef, orice zi poate fi altfel, poţi să trăieşti în oraşul tău experienţe de neuitat, fără să mai dai bani pe avion şi cazare la hotel (pentru români, acestea trebuie să fie de cel puţin cinci stele). Având în vedere etniile care convieţuiesc în Constanţa, poate că o asemenea idee nu este bună, din toate punctele de vedere. De ce? Pentru că, probabil, unul dintre cele mai mici cartiere ar fi cel al românilor din tată în fiu. Dacă ne luăm după datele recensământului din 2002, tot mici ar fi şi cartierele maghiarilor, cu aproximativ 1.000 de locuitori, al ucrainenilor, germanilor, sârbilor, slovacilor, bulgarilor, grecilor, evreilor, cehilor, polonezilor, italienilor, armenilor (culmea!) şi chiar al chinezilor, cel mai interesant dintre toate, de unde ai ce cunoştinţe culturale şi gastronomice să-ţi însuşeşti. Dar, să trecem la cele trei mari aglomeraţii umane: turci, tătari şi, evident, romi - cu toate că, dacă s-ar face astăzi un recensământ, aceştia ar reprezenta etnia cea mai răspândită, mai ales că există şi turci-romi, maghiari-romi (ceangăi), dar şi români-romi, o specie foarte răspândită. Am să mă opresc asupra cartierului de romi şi, chiar dacă par a face o discriminare, cea discriminată în toată povestea ultimilor 10 ani sunt eu şi chiar fiecare român. Da, românii sunt cei discriminaţ