După amânări, discuţii interminabile şi încercarea de forţă, reuşită, a guvernului, de a impune Legea Educaţiei Naţionale (LEN) prin angajarea răspunderii, suntem în situaţia publicării ei în Monitorul Oficial, într-o variantă foarte dură, exact ce ne trebuia în momentul de faţă.

Se va aplica această lege, în litera şi spiritul ei?

Întrebarea este legitimă, având în vedere că şi în trecut am avut legi, unele bune sau foarte bune, de care s-a ales praful. N-a urmărit nimeni aplicarea lor, nu s-a folosit nimeni de „dura lex, sed lex“, n-a reuşit nimeni să stăpânească muşuroiul de interese stârnit de aplicarea unei legi.

Muşuroiul stârnit de LEN este imens. S-au câştigat şi se câştigă bani mulţi din fabricile de diplome, private sau de stat. Educaţia a fost şi este spaţiul în care nimeni nu dă socoteală de nimic. Mulţi îşi încasează liniştiţi salariile, fără să se întrebe dacă le şi merită. Se acuză subfinanţarea, dar nimeni nu cere mecanisme de evaluare, control şi audit, de terţă parte, care să stabilească dacă banii cheltuiţi produc şi rezultatele aşteptate de cheltuirea lor. Nu există proceduri de raportare-postfinanţare, prin care gestionarii fondurilor să dea socoteală de ultimul leu cheltuit. Cum se întâmplă la proiectele europene. După 21 de ani de desparţirea de comunism încă mai considerăm că bugetul de stat e al tuturor şi al nimănui, un hoit din care se înfruptă cine vrea şi cum vrea. Cine sunt primii interesaţi în păstrarea acestei percepţii, e clar, nu mai insist că plictisesc cititorii.

Ce sanşe sunt să se schimbe ceva? Determinarea premierului Boc şi a ministrului Funeriu de a aplica o lege publicată în MO reprezintă singurele garanţii.

Că se poate, avem o dovadă recentă, executoarea care l-a evacuat pe Vadim din sediul revendicat de proprietari. La ora 23.00, după 15 ore de jigniri, injurii, pahare de apă aruncate în faţă, execu